Când parentingul este (și) despre părinte ... Stresul parental
Publicat de Iuliana Popa în Viața în (minim) trei - PARENTING · 1 Septembrie 2021
Tags: parenting, stres, copil, resurse, cerințe, îngrijire, rol, relații
Tags: parenting, stres, copil, resurse, cerințe, îngrijire, rol, relații
Să fii părinte poate fi un rol minunat și împlinitor care aduce bucurie imensă, împlinire și fericire în viața părinților. Uneori rolul parental poate fi și provocator, iar pentru unii poate deveni copleșitor.
Noi, părinții, avem de gestionat programul de activitate și de somn al copilului sau copiilor, alimentația, educația, dobândirea unor valori și principii morale, medierea unor conflicte între copii și lista poate continua. Nu este de mirare că toate aceste activități și responsabilități legate de parenting pot deveni copleșitoare și pot genera stres și chiar epuizare.
Modificările structurii și activităților zilnice ca urmare a nevoilor copilului pot provoca stres. În cadrul oricărei familii, părinții sunt provocați în mod constant în urma cerințelor de creștere și îngrijire ale copilului, iar comportamentul acestora din urmă poate fi uneori frustrant și supărător.
Central pentru constructul de stres este percepția că presiunile depășesc capacitatea de a face față. Stresul parental apare atunci când resursele disponibile de adaptare ale părinților sunt percepute ca fiind insuficiente pentru a răspunde cerințelor parentalității. Acesta se referă la dificultăți sau cerințe cu care se confruntă o persoană în rolul parental, cum ar fi gestionarea comportamentului copiilor, stabilirea și menținerea rutinelor familiale și implicarea în sarcini de îngrijire zilnică. La nivel psihologic, stresul parental sau distresul este o reacție emoțională aversivă a unui părinte la cerințele de a ocupa roluri de îngrijire și de socializare a copilului.
Stresul parental este un concept intercultural și este influențat de circumstanțele familiale și de viață. El este amplificat prin situații de viață provocatoare, inclusiv sărăcia, parentalitatea unică și separarea părinților, dar stresul parental poate fi contracarat de beneficiile inerente ale rolului de părinte, inclusiv sentimente intrinseci de apropiere emoțională și dragoste.
Măsura în care părinții se confruntă cu stres în rolurile parentale are implicații importante pentru funcționarea părinților, a copilului și a familiei.
În consecință, atât stresul familial, cât și cel parental implică schimbări în structura, relațiile de rol și așteptările corespunzătoare care afectează fie stabilitatea sistemelor familiale, fie evaluările personale ale membrilor familiei cu privire la aceste schimbări. Cerințele pe care le au părinții unui copil mic creează stres semnificativ pentru aproape toți părinții la un moment sau altul. Parentalitatea în sine poate genera stres, chiar dacă viziunea părintelui asupra copilului este pozitivă. Unele studii arată faptul că cel mai stresant rol din viața noastră este cel de părinte (după care rolul de partener de cuplu).
Este necesar să se facă distincția între părinții stresați și stresul parental. Un părinte stresat poate rezulta din orice circumstanțe în afara contextului familiei sau îngrijirii oferite. Stresul parental implică stresori legați în mod specific de contextul îngrijirilor, relațiilor părinți-copii și rolul părinților în sens mai larg.
Distinct de alte domenii, stresul parental implică perspectiva că cererile de îngrijire depășesc resursele disponibile. Cu toate acestea, stresul în rolul parental nu este complet independent de stresul în alte roluri și din alte experiențe.
Fă tot ceea ce ține de tine ca parentingul să fie o experiență plăcută pentru tine și pentru copiii tăi!
Te invit să completezi Scala stresului parental!
Vezi și articol Parenting: de la agonia la ... armonie
Resurse bibliografice
Crnic, K. A., & Greenberg, M. T. (1990). Minor parenting stresses with young children. Child development, 61(5), 1628-1637. doi.org/10.1111/j.1467-8624.1990.tb02889.x
Deater‐Deckard, K. (1998). Parenting stress and child adjustment: Some old hypotheses and new questions. Clinical psychology: Science and practice, 5(3), 314-332. doi.org/10.1111/j.1468 2850.1998.tb00152.x
Deater-Deckard, K., & Panneton, R. (2017). Parental stress and early child development: Adaptive and maladaptive outcomes. Springer International Publishing.
Dunning, M. J., & Giallo, R. (2012). Fatigue, parenting stress, self-efficacy and satisfaction in mothers of infants and young children. Journal of Reproductive and Infant Psychology, 30(2), 145–159. doi.org/10.1080/02646838.2012.693910
Louie, A. D., Cromer, L. D., & Berry, J. O. (2017). Assessing parenting stress: Review of the use and interpretation of the parental stress scale. The Family Journal, 25(4), 359-367. doi.org/10.1177/1066480717731347
Peterson, G. W. (2017). Conceptualizing parental stress with family stress theory. In C. A. Price, K. R. Bush, & S. J. Price (Eds.), Families & change: Coping with stressful events and transitions (5th ed., pp. 53–77). Thousand Oaks: SAGE.
Williford, A. P., Calkins, S. D., & Keane, S. P. (2007). Predicting change in parenting stress across early childhood: Child and maternal factors. Journal of abnormal child psychology, 35(2), 251-263. doi.org/10.1007/s10802-006-9082-3