Copilăria, adolescența și competențele sociale
Publicat de Iuliana Popa în Psihologie Clinică · 18 Octombrie 2021
Tags: copilărie, adolescență, competențe sociale, relații, abilități emoționale, evaluare psihologică, intervenție
Tags: copilărie, adolescență, competențe sociale, relații, abilități emoționale, evaluare psihologică, intervenție
Cel mai lung studiu din istorie, studiul Harvard asupra fericirii, a demonstrat faptul că persoanele care au legături sociale mai bune cu familia, prietenii și comunitatea sunt mai fericite, mai sănătoase și trăiesc mai mult decât cele care au dificultăți în relațiile sociale.
Competențele sociale sunt strâns legate de natura umană și calitatea noastră de ființe sociale. Ele sunt indispensabile încă din copilărie, de le primele contacte ale copilului cu adulții care îi oferă îngrijire, sunt un aspect esențial atunci când copilul intră în colectivitate, influențează dezvoltarea identității, cu precădere în adolescență, și își pun amprenta asupra calității vieții și relațiilor până la senectute.
Copilăria și adolescența sunt etape critice ale vieții în ceea ce privește sănătatea mintală și capacitatea de a avea relații funcționale. Acestea sunt stadii în care creșterea și dezvoltarea se întâmplă într-un ritm accelerat. Copiii și adolescenții dobândesc abilități emoționale și sociale care le modelează starea de bine prezentă și viitoare și sunt importante pentru modul în care vor trăi anumite roluri și situații în viața de adult.
Competențele sociale se referă la capacitatea unei persoane de a-și optimiza comportamentul în funcție de informațiile disponibile în mediul social și relațional.
Inițiativa socială și controlul comportamental reprezintă două dimensiuni majore ale competenței sociale. Competențele sociale, modelate de normele și valorile culturale, pot influența exprimarea, semnificarea și dezvoltarea comportamentelor sociale specifice, cum ar fi: sociabilitatea, timiditatea, inhibarea, cooperarea, complianța, agresivitatea, sfidarea, precum și calitatea și desfășurarea relațiilor interpersonale.
Deficitele în ceea ce privește competențele sociale pot fi asociate anumitor tulburări (tulburarea din spectrul autismului, tulburare de conduită, tulburare de personalitate antisocială ș.a.m.d.) și se pot traduce prin numeroase dificultăți de stabilire a unor relații, conflicte, dificultăți de integrare, toate acestea având impact asupra dezvoltării ulterioare, a stimei de sine, a încrederii în forțele proprii, autoeficacității etc.
Evaluarea și intervenția psihologică a competențelor sociale au rolul de a oferi o imagine asupra nivelului lor de dezvoltare și de a crește probabilitatea copilului sau adolescentului de a trăi împlinire și satisfacție în relațiile interpersonale.
Dacă ai întrebări, neclarități, dorești să îmi spui ceva sau să faci o programare, te invit să mă contactezi!
