Psiholog clinician și Psihoterapeut
Psiholog clinician și Psihoterapeut
Psiholog clinician și Psihoterapeut
white line
Psiholog clinician și Psihoterapeut
Important este ceea ce contează pentru tine!
Important este ceea ce contează pentru tine!
Important este ceea ce contează pentru tine!

Iuliana Popa - Psiholog clinician și Psihoterapeut
Du-te la conținut
Furia la control

Ce facem cu furia copiilor? Dar cu furia noastră?

PSIHOLOG – Iuliana Popa – Psiholog Clinician și Psihoterapeut

A fi părinte este o sarcină complexă și solicitantă. Nivelurile ridicate de stres în activitatea de parenting pot duce la epuizare parentală, un concept recunoscut la nivel mondial, fiind utilizat și sub denumirea de burnout parental.


Fenomenul de burnout se referă la un sindrom specific de epuizare legat de situații prelungite de dezechilibru emoțional în care stresul perceput depășește resursele personale pentru a face față. Burnoutul parental este un sindrom rezultat din expunerea îndelungată la stresul parental cronic. Acesta cuprinde trei dimensiuni: o epuizare copleșitoare legată de rolul parental, distanțarea emoțională față de proprii copii și sentimentul de ineficiență în rolul parental.

Această afecțiune are consecințe grave atât pentru părinți, cât și pentru copii. Prin urmare, intervențiile pentru anticiparea, prevenirea și tratarea epuizării parentale sunt cruciale.

Burnoutul parental este strâns legat de dificultățile întâlnite în activitatea de parenting: gestionarea emoțiilor și comportamentelor proprii și ale copiilor, tantrumuri, refuzuri frecvente, conflicte, agresivitate verbală și/sau fizică, sentimente de frică, rușine, vinovăție, incompetență și lista poate continua.
  


Părinții pot simți furie din cauza incapacității de a controla comportamentul copiilor lor și este posibil să nu cunoască modalități de a-și exprima furia sau frustrarea fără a fi agresivi fizic sau verbal. Pe de altă parte, părinții pot suprima emoțiile, ceea ce este dăunător pentru propria lor stare de bine și pentru calitatea relației părinte-copil.

Părinții aflați în dificultate care, de asemenea, tind să se enerveze rapid și la provocări minime, prezintă un risc mai mare de a comite abuzuri asupra copiilor, în special dacă susțin și folosesc frecvent metode dure de disciplină. Reacțiile părinte-copil pot acționa în sincronie, astfel încât copiii cu un sentiment diminuat de securitate/siguranță manifestă furie sau suferință, provocând, astfel, niveluri mai ridicate de stres parental.

Parentingul, văzut cândva ca un flux unidirecțional de influență de la părinte la copil, este acum privit ca un proces complex bidirecțional între două persoane, fiecare cu trăsături distincte. Modul în care caracteristicile părintelui și ale copilului interacționează este considerat esențial pentru înțelegerea dinamicii relației părinte-copil.

Părinții se pot confrunta cu furia copiilor lor, cât și cu propria furie. Ambele situații implică o încărcătură emoțională puternică, uneori copleșitoare. Manifestarea acestor trăiri se poate face în moduri nepotrivite, fie că vorbim de țipete, jigniri, dispreț, critici, fie că lucrurile au degenerat în violență fizică. Consecințele pot fi trăite cu sentimente de rușine, vinovăție, regret, tristețe, neputință, deznădejde.

Vestea bună este că există soluții și avem oportunități de a deveni părinți și oameni mai buni.


Este de subliniat faptul că un copil vine pe lume cu anumite trăsături și predispoziții genetice, însă influențele din mediu își vor pune amprenta asupra felului în care se vor manifesta aceste elemente înnăscute și asupra dezvoltării și cristalizării diferitelor convingeri, percepții, valori, comportamente, atitudini. Părinții au un rol decisiv în dezvoltarea mecanismelor reglatorii ale copilului.

Ne putem întreba ce mesaj ascunde furia copilului, ce vrea să ne comunice copilul prin atitudinea și comportamentul său, ce nevoi sunt nesatisfăcute, cum a luat naștere acest mod de exprimare al copilului.

În afara acestei explorări, este nevoie de autoexplorare și autocunoaștere. Îți propun să ne mutăm atenția către propria persoană și să încercăm să găsim răspunsuri la următoarele întrebări:

- Cum este pentru mine să fiu părinte?
- Ce am înțeles eu de-a lungul timpului despre rolul de părinte?
- Ce este dificil pentru mine în a fi părinte?
- Care sunt părțile bune, plăcute ale rolului de părinte?
- Ce modele parentale am preluat din familia de origine?
- Ce din ce făceau părinții mei fac și eu cu copilul meu?
- Ce înseamnă pentru mine să fiu un părinte bun?
- Ce am aflat despre mine din experiența de părinte?
- Ce atitudini sau comportamente ale copilului mă fac să simt furie, frică, teamă, supărare etc.?
- Cum reacționez la comportamentele considerate inadecvate ale copilului meu?
- Ce semnificație are pentru mine comportamentul/atitudinea care mă înfurie, deranjează?
- Cum obișnuiesc eu să îmi manifest furia?
- Cum gestionau părinții furia mea?
- În ce situații și față de cine reacționez într-un mod similar?
- Ce vreau să transmit prin furia mea și comportamentele care o însoțesc?
- Ce aș vrea să se întâmple ca urmare a reacției mele?
- Cum pot ajunge la acest rezultat într-o manieră constructivă, fără consecințe neplăcute pentru mine sau copil?

Aceste întrebări pot fi un punct de pornire către autocunoaștere, un prim pas pentru înțelegerea bagajului nostru psihologic și a ceea ce dăm moștenire copiilor noștri.

Fă tot ceea ce ține de tine ca parentingul să fie o experiență plăcută pentru tine și pentru copiii tăi!



Vezi și articolul Când parentingul este (și) despre părinte ... Burnout-ul parental
Vezi și articolul Când parentingul este (și) despre părinte ... Stresul parental

Referințe bibliografice
Hubert, S., & Aujoulat, I. (2018). Parental burnout: When exhausted mothers open up. Frontiers in Psychology, 9. https://doi.org/10.33 89/fpsyg.2018.01021
Koenig, J. L., Barry, R. A., & Kochanska, G. (2010). Rearing difficult children: Parents' personality and children's proneness to anger as predictors of future parenting. Parenting: science and practice, 10(4), 258-273.
Le, B. M., & Impett, E. A. (2016). The costs of suppressing negative emotions and amplifying positive emotions during parental caregiving. Personality and Social Psychology Bulletin, 42(3), 323-336.
Mikolajczak, M., Brianda, M. E., Avalosse, H., & Roskam, I. (2018). Consequences of parental burnout: Its specific effect on child neglect and violence. Child Abuse & Neglect, 80, 134–145. https://doi.org/10.1016/j.chiabu.2018.03.025
Mikolajczak, M., Gross, J. J., & Roskam, I. (2019). Parental burnout: What is it, and why does it matter? Clinical Psychological Science, 7(6), 1319–1329. https://doi.org/10.1177/2167702619858430
Prikhidko, A., & Swank, J. M. (2019). Examining parent anger and emotion regulation in the context of intensive parenting. The Family Journal, 27(4), 366-372.
Prikhidko, A., & Swank, J. M. (2020). Exhausted parents experience of anger: the relationship between anger and burnout. The Family Journal, 28(3), 283-289.
Roskam, I., Brianda, M.-E., & Mikolajczak, M. (2018). A step forward in the conceptualization and measurement of parental burnout: The Parental Burnout Assessment (PBA). Frontiers in Psychology, 9. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2018.00697



Bulevardul Eroii Sanitari 63
Sector 5, București
0770 330 330
contact@iulianapopa.ro
Bulevardul Eroii Sanitari 63
Sector 5, București
0770 330 330
contact@iulianapopa.ro
Bulevardul Eroii Sanitari 63
Sector 5, București
0770 330 330
contact@iulianapopa.ro
Înapoi la cuprins